IT’S TEA O’CLOCK

Zbrrr! E super frig afară! Așa că…vă invit să bem un ceai, împreună! Ce-i drept, când eram mică, nu prea eram un mare fan. Beam ceai doar dimineața sau când eram bolnavă. De ceaiul de la ora 5, citisem doar prin romane. Doar că, după ultima mea vacanță la Londra, mi-am cam schimbat părerea. Acolo, toată lumea era obsedată de acest “afternoon tea”. E un adevărat ritual, pe care britanicii îl respectă, cu sfințenie. Nu contează câți ani ai, nu contează ce job ai. Tradiția se respectă. Nu trece zi fără ceai. Toți englezii beau ceai, începând cu Regina Elisabeta a II-a, despre care se știe că preferă sortimentul Earl Grey, pe care îl servește în fiecare zi, la ora 17:oo. FIX!

Zbrrr! It’s really cold outside! So, would you like to drink a cup of tea?:) When I was little, I was not such a big fan of tea. I was only drinking tea for breakfast or when I was really sick. I haven’t heard so many things about “the five o’clock tea”. I was reading about this only in novels. But, I’ve changed my opinion, after my last trip to London. There, everybody was obssesed with “the afternoon tea”.  It’s a ritual. Everybody is drinking tea. It doesn’t matter how old  you are, it doesn’t matter what kind of job you have. The afternoon tea is a very English custom. All the British people are drinking tea, starting with The Queen, that usually drinks Earl Grey, everyday, at 5 pm.

Umblă vorba prin târg cum că prima întrebare pe care ți-o adresează un britanic adevărat este: ” Would you like a cup of tea?” (musai citită cu accent british!) De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, cred că e a doua întrebare, după cea legată de vreme, bineînțeles. Dragostea englezilor pentru o cană bună de ceai este cât se poate de adevărată. Credeți-mă, am verificat-o pe propria-mi piele! E frig afară? Trebuie, neapărat, să bei o ceașcă de ceai! Ai chef să stai la o bărfă cu prietenii tăi? Invită-i la un ceai! Te-a părăsit iubitul? Keep calm și dă-i cu ceai! Un englez bea, în general, cam 3 căni jumătate de ceai, pe zi.  Majoritatea preferă ceaiul cu lapte, iar 96% din ceaiul consumat în Anglia este…ceai la plic!

They say that the first question that you’ll be asked by a real British is: “Would you like a cup of tea?” (you have to read this with British accent, by the way:)) Actually, thinking it better, I think it’s the second question, because they like to ask you first some things about the weather. Anyway, trust me, British people…they really love tea! It’s cold outside? Drink a cup of tea! Do you want to meet your friends and speak about whatever? No problem, invite them to your place, for a cup of tea. You broke up with your boyfriend? Keep calm and drink tea! On average, every UK citizen drinks 3½ cups of tea a day, or 130,000 tonnes in a year, 96 per cent of which are from tea bags.

Ceaiul a fost descoperit de Imperatorul chinez Shen-Nung, când nişte frunze de ceai au căzut, din întâmplare, într-un vas cu apă clocotită, în anul 2737 î.Hr. Europenii au aflat, însă, de licoarea chinezilor peste câteva mii de ani, comercianţii portughezi fiind cei care au menţionat pentru prima dată de existenţa ceaiului în Orient.

În Anglia, ceaiul a ajuns în anul 1650, iar obiceiul, în sine, a fost introdus de către prințesa portugheză Catherine de Braganza, în anul 1662, care a adus un cufar de ceai  în zestrea ei, atunci când s-a măritat cu regele Charles al II-lea, devenind, astfel, Prima Doamnă a Ceaiului. Ea a început să servească ceai invitaților la Curte și, usor – usor, obiceiul de a servi ceai s-a răspândit în rândul celor bogați. Nu de alta, dar, la început, ceaiul era o băutură foarte scumpă, de care se bucurau mai ales nobilii.

Conceptul de tea party a început să se răspândească în Anglia în secolul al XVII-lea, în rândul femeilor aristocrate. De vreme ce eticheta nu le permitea să frecventeze coffee houses, precum bărbații, ele se adunau într-un cadru mai intim, de obicei, acasă la una dintre ele, pentru a savura ceaiul, pentru a dezbate știrile și bârfele momentului și pentru a socializa.  Ceaiul era servit cu zahăr (care era la fel de scump precum ceaiul), în căni de porțelan din China și în ceainice din argint.

Conceptul de “afternoon tea” sau “5 o’clock tea “a fost inventat de Anna, a șaptea Ducesă de Bedford, în anul 1840. Ei bine, se pare că ducesei i se făcea foame în jurul orei 16:00, însă cina era serivită de abia la ora 20:00. Așa că, atunci când voia să ciugulească ceva, ducesa cerea să i se aducă în cameră: ceai, pâine, o prăjiturică și unt. Ulterior, ea și-a făcut un obicei din asta, așa că își invita și prietenii să ia parte la “eveniment”. Această “pauză” a devenit un eveniment social la modă, la care a aderat întreaga clasă a nobililor. Așa se face că, prin  1880 doamnele din înalta societate își schimbau toalete care mai de care, își alegeau cele mai frumoase rochii, cele mai potrivite pălarii și asortau cele mai în vogă mănuși, pentru afternoon tea, care se servea, la acea vreme, între orele 16:00 – 17:00.

Chinese legends attribute the invention of tea to the emperor Shen Nung in 2737 B.C. The story goes that one day, while resting under a tree, Shen Nung, who always boiled his water, saw a few leaves fall into the pot. When he drank the resulting brew, which he found delicious and refreshing, he “discovered” the stimulating beneficial properties of the tea leaf. Europeans found out about this amazing plant thousands of years later, after tea was introduced to Portuguese priests and merchants, during the 16th century.

Tea was popularised in England during the 1660s by King Charles II and his wife, the Portuguese Infanta Catherine de Braganza. Because Portuguese and Dutch traders had been bringing tea to Europe long before it would arrive on the shores of Great Britain, Catherine was already an established tea drinker by the time of her arranged marriage to England’s King Charles II. As a Royal trend-setter, Catherine’s tea drinking habits strongly influenced the aristocracy and tea gradually replaced wine, ale and spirits as the court drink.  In a few short years, tea drinking was universal among the English upper class.

Afternoon tea was introduced in England by Anna, the seventh Duchess of Bedford, in the year 1840. The Duchess would become hungry around four o’clock in the afternoon. The evening meal in her household was served fashionably late at eight o’clock, thus leaving a long period of time between lunch and dinner. The Duchess asked that a tray of tea, bread and butter and cake be brought to her room during the late afternoon. This became a habit of hers and she began inviting friends to join her.

This pause for tea became a fashionable social event. During the 1880’s upper-class and society women would change into long gowns, gloves and hats for their afternoon tea which was usually served in the drawing room between four and five o’clock.

Dacă mergeți prin Londra, să nu care cumva să ratați așa ceva! Puteți merge la Claridge’s, the Dorchester, the Ritz sau Savoy, precum și la Harrods ori Fortum sau Mason. Eu am avut parte de experiența asta la Jumeirah Carlton Tower, din Londra. Meniul de “afternoon tea” include ceai, lapte, sandwich-uri, câteva prăjiturele, căpșuni proaspete și un pahar de șampanie rosé, nu de alta, dar trebuie să ne cinstim așa cum se cuvine. Deci, cine vine la un ceai?

There are a wide selection of hotels in London offering the quintessential afternoon tea experience . Hotels offering traditional afternoon tea include Claridge’s, the Dorchester, the Ritz and the Savoy, as well as Harrods and Fortnum and Mason. I have enjoyed this experience at the Jumeirah Carlton Tower, in London. I highly recommend. Highlights of this late afternoon meal, served all over London, include scones, wafer thin cucumber and watercress sandwiches, light sponge cakes, seasonal fresh strawberries, clotted cream and freshly brewed pots of tea. And a glass of champagne, of course. You shouldn’t dismiss this, if you go to London! Enjoy!