BACK TO BUSINESS: CITY OF ANGELS, HEREAM

Ohh, da! Iată că am ajuns! Cu peripeții, dar am ajuns…Asta era tot ceea ce conta, după două zile pline, petrecute prin aeroporturi. Patru la număr, mai precis! Cum am ajuns în această situație?! Păi nu mi-a luat prea mult timp ca să mă bag în belele, ce-i drept! Mi-am cumpărat, frumușel, un zbor București- Los Angeles. Am ales Turkish Airlines, pentru că am mai zburat cu ei și chiar nu am ce să le reproșez. Nici măcar acum, după tot timpul pierdut prin aeroporturi, nu am ce să le reproșez, pentru că….ce au făcut, ce n-au făcut, au reușit să iasa basma curată! Un alt motiv pentru care am ales această companie a fost faptul că urma să am un zbor scurt de la București la Istanbul, după care o escală de o oră pe Ataturk, apoi un zbor de 14 ore, fără alte opriri, direct din Istanbul până în Orașul Îngerilor. Timp în care puteam și eu să dorm, liniștită, să mă uit la filme sau să fac orice altă activitate, în limita condițiilor disponibile. Numai că…ce să vezi?! Socoteala de acasă nu prea se potrivește cu cea din târg! Prima problemă a fost în Otopeni: au combinat-o groasă cu bagajul, de a trebuit să mă duc să îl iau de la sosiri, înainte să plec și să aplic câteva…modificări. Și, uite așa, iar am ajuns să mă grăbesc, ca să nu pierd zborul, deși fusesem prezentă cu 3 ore înainte de plecare, în aeroport! Nu de alta, dar m-am învățat minte de data trecută și am vrut să mă asigur că istoria nu se va repeta, în cazul acesta!

Doar că…aventura…de abia atunci era pe cale să înceapă! De fapt, toate ar fi fost bune și frumoase dacă, de la București la Istanbul… aș fi făcut doar 45 de minute, așa cum ar fi fost normal! Ba nu, ce vorbesc?! Am făcut 45 de minute până în Istanbul, doar că nu puteam să aterizăm, pentru că aeroportul Ataturk era super aglomerat. Și dă-i și survolează și fă cerculețe deasupra mării, până ce ți se face rău. Operațiunea asta a durat… mult! Ne-am tot învârtit, minute în șir, aș fi spus atunci. Mai încolo, aveam să descopăr că minutele au fost, de fapt, ore…și tot așa. Când am ajuns, era ora 13:00. Am zis: “asta e, o să fug ca la maraton, da’ măcar să prind zborul pentru L.A.!” Zborul pleca la 13:55, deci am zis că fac eu cumva să ajung! Și dă-i și aleargă de la terminalul 203 la 230. E foarte mult de mers! Cine a fost pe Ataturk, știe despre ce vorbesc. Bine că am făcut handbal și mă descurc, cât de cât, la probele de viteză și de rezistență. Și, uite așa, în 25 de minute am ajuns la locul de plecare. Doar că acolo, ce să vezi?! Aflu că s-a schimbat terminalul, așa că ia-o la sănătoasa și mergi înapoi la 218. Alte 10 minute de foc, până să ajung la locul cu pricina, victorioasă și udă, din cap până-n picioare! Doar că domnul de acolo îmi spune că avionul a plecat și că trebuie să merg la un transfer desk, ca să îmi rezolv problema acolo! Eu încercam să îi explic că e 13:35 și că mai sunt 20 de minute până la decolare, iar el îmi spunea că e 14:35! Eu pe-a mea și el pe-a lui! Ce naiba?! Am fost de atâtea ori în Turcia și nu a existat, niciodată, o diferență de fus orar! Pe cine încerca să păcălească?!

Pe nimeni, pentru că, uite așa, aflu că Turcia nu a mai trecut la ora de iarnă, pentru a permite cetățenilor “să beneficieze de mai mult soare”. Așa că, altă dată, bine aș face să mă încred în vorbele unui localnic, ca să nu mi-o mai iau pe cocoașă. Și uite așa, am mers la transfer desk-ul respectiv, ca să pun țara la cale. Am stat o oră la coadă, până să orbesc cu cineva. Alte patru ore, până să se găsească o soluție. Un zbor, pe a doua zi: Istanbul- Zurich, Zurich-LA. Apoi, mai așteaptă încă două ore, pentru viza de intrare, pe pașaport. Încă o oră la coadă, la ieșirea din aeroport, ca să îmi găsească cei de la Turkish un hotel. Și o altă oră de așteptat un microbuz, care să ducă toți rătăciții la cazare. Timp în care nu am mâncat, nu am mers la baie, dar măcar am apucat să îmi iau o apă. Ne-au cazat la 5 stele și am beneficiat și de o cină cu tot tacâmul, din partea casei. A doua zi, aceeași operațiune: trezit la 6 dimineața și perindat prin aeroporturi.

Zborul cu SWISS a fost groaznic! Nu o să intru în detalii, dar nu aș fi vrut să fiu în pielea celor care au plătit 4000 de euro pentru un bilet până în America! Nici nu se compară cu Turkish! Nu știu cum o să fac, dar e clar o experiență pe care nu aș mai vrea să o repet! Never ever in my life! După alte 15 ore de zbor, la ieșirea din avion ne-a întâmpnat un polițist. Și ce a făcut, ce n-a făcut, s-a lipit de mine și până la ieșirea din aeroport mi-a pus 1000 de întrebări. Chiar și așa, să privim partea plină a paharului! Am fost escortată mai ceva ca un VIP și nu a trebuit să mai stau la coadă. În câteva minute, eram ieșită din aeroport, cu bagaj cu tot! Da, cu bagaj, căci, iată, după toată distracția, ce credeți?! Nu mi-au pierdut bagajul. Și uite așa, iată-mă ajunsă, din nou,  în Orașul Îngerilor…Mi-a fost dor de vremea bună de aici și de vibe-ul pe care îl emană Los Angeles-ul, în general! A venit vremea să scriem un nou capitol. I’m back to business! LA, here I am!

17141192_1374663785890067_2080179131_n

17141596_1374663579223421_1149635634_n

 17141686_1374663862556726_2140860758_n

17195606_1374663435890102_1728539182_o

Și nu, nu am putut să mă abțin! După ce m-am cazat și după ce au trecut vreo 2-3 zile, până ce să mă obișnuiesc cu diferența de fus orar, am dat o fugă până la Beverly Center, de unde mi-am achiziționat o pereche de USA patch boyfriend jeans, cum ar spune americanii, pe care i-am asortat cu un body din voal transparent, ciorapi plasă și o pereche de tocuri cu catarame și…iată ce a ieșit!

poza2

17199200_1374664232556689_798979207_n                 poza3

17142150_1374664145890031_1332987765_o

Blugii de inspirație vintage au revent în actualitate, iar tu îi poți accesoriza, astfel încât să transformi o ținută banală într-una care să întoarcă priviri, pe oriunde ai merge. Dacă ai haine vechi în garderobă sau piese de care, pur și simplu, te-ai plictisit, află că le mai poți purta, de câteva ori, până să scapi complet de ele! Sunt sigură că ai o pereche de blugi mai vechi, uitată, pe undeva, prin dulap. Și… mai ții minte colecția de insigne din copilărie? Folosește-o pentru a-ți accesoriza blugii, ca să ai parte de o ținută care să te scoată din anonimat! Au făcut-o cei de la History Repeats și se pare că le-a ieșit destul de bine. În Los Angeles, toată lumea este înnebunită după astfel de jeanși, care își câștigă, ușor ușor, primul loc în topul ultimelor tendințe.

17193819_1374663932556719_902476234_o

17175972_1374664102556702_1583052353_o